Acum cateva zile scriam ca imi doresc sa fiu om de zapada. Candva, cu niste ani in urma, devenisem Mos Craciun. Atunci undeva intr-o casa cu oameni buni Iosif ( Ioji ), un baiat de 11 ani scria o scrisoare. Era Ajunul Craciunului si a lasat-o sub brad. Au gasit-o parintii lui, au citit-o si i-a lovit fiorul neputintei. Ioji avea leucemie si ii cerea lui Mos Craciun dreptul la viata. Povestea a ajuns la urechile colegilor mei din Bucuresti. Au luat pe loc decizia ca cel mai potrivit pentru a fi mosul de Craciun pentru Ioji sunt eu. Am facut tot ce sta in fisa postului unui veritabil batranel cu barba alba si cadouri in sac. Am rezolvat pentru Ioji o internare la Spitalul de Copii din Timisoara, singurul unde se facea tratament la standardele europene pentru bolnavii de leucemie. Tot eu i-am dat si vestea ca a primit in urma zbaterilor noastre o sponzorizare din partea Mc Donald’s din Romania. Avea toate motivele sa petreaca un Craciun fericit. A venit apoi in Timisoara de la Botosani si m-am ocupat de el sa nu-i lipseasca nimic. Putine au fost zilele necesare disparitiei unor “bariere”. Ioji ma vedea ca pe un frate mai mare, iar eu de mult nu mai eram reporterul Antenei care urmareste un reportaj ci omul care sta alaturi de suferinta unui copil. Mergeam cu el la punctii, ii faceam zilele de chimioterapie mai usoare si ii dadeam pofta de viata. Au fost luni grele pentru el de tratament iar pentru mine pline de cicatrici pe suflet. Cand nimeni nu-i mai dadea nici o sansa miracolul s-a produs. Ioji a ajuns in Italia si l-au vazut medicii de acolo. Era dupa-amiaza pe la ora 3 si eram la volan cand mi-a sunat telefonul. Era Ioji. Era in Italia si era pe masa de operatie. Aproape ca am facut accident pana am oprit masina. Apoi, la cateva secunde dupa transplant cand si-a revenit din anestezie m-a sunat din nou. Am intrat in direct impreuna si oprindu-ne lacrimile i-am anuntat pe toti ca Mos Craciun exista. Ioji primise dreptul la viata.
Soarta a fost insa cruda cu el si nu l-a iertat desi se vindecase de leucemie si era un copil minunat. Un an si jumatate mai tarziu m-a sunat din nou. De aceasta data era foarte senin in momentul in care mi-a dat o veste care m-a secerat. Un cancer la testicule facea prapad in corpul lui firav si atat de chinuit. Putin a mai durat pana cand fututul ala de telefon a sunat din nou. Erau colegii din Antena care ma anuntau ca Ioji a murit. Atunci am incetat definitiv sa mai cred in Mos Craciun. Mi-am jurat ca nu ma voi mai implica niciodata in viata in ceva asemanator.
Acum insa vreau sa cred totusi in puterea omului de zapada. Pe mine m-a facut intotdeauna sa zambesc si sper sa-i faca si pe altii. Povestea trista a lui Daniel Raduta m-a facut sa-mi incalc juramantul si sa sper ca putem face mult bine si nu toate intamplarile raman fara happy end. Ce pot eu sa fac pentru acest om este un gest minor, dar pentru mine plin de insemnatate. Imi scot la licitatie un lucru de suflet. Ceva care candva pentru mine a insemnat sansa la viata. Cei care isi doresc sa cumpere casca pe care o foloseam prin razboaiele din care am transmis ca reporter pot sa inceapa o licitatie. Sunt doar doua lucruri pe care vreau sa le mai spun si anume unul ar fi acela ca invingatorul care se va alege cu aceasta mica ofranda adusa vietii va primii inca un obiect la fel de plin de incarcatura pentru mine si al doilea ar fi un pact. Un pact prin care din suma obtinuta eu voi retine o bancnota (cea mai mica ca valoare) pe care promit sa o infoliez si sa o port in alta casca ori de cate ori voi mai ajunge vreodata pe front. Zic eu ca asa as purta mesajul pe care vreau sa-l transmit si acum ” Sa dam o sansa dreptului la viata “.
“…cand te scuturi de zapada…”
23 Responses
Leave a Comment
February 6th, 2010 at 7:41 pm
Mile, observ un lucru la tine: de foarte putine ori comentezi pe la altii. Stiu, vei spune ca nu asa vrei tu sa atragi atentia asupra ta. Din punct de vedere uman te inteleg, d.p.d.v. bloggeristic nu te aprob ! Macar de data aceasta bate toba cit poti de tare, te rog. E suficient sa anunti macar pe cei pe care ii vad la tine in dreapta in blogroll. Va fi un exercitiu interesant sa vedem citi dintre ei raspund acestei provocari. Te bagi ?
February 6th, 2010 at 7:44 pm
Ooooo… DA!
February 6th, 2010 at 7:55 pm
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by MileCarpenisan: @OanaPortase http://bit.ly/aIG0iW...
February 6th, 2010 at 8:33 pm
Fantastica idea, Mile. Povestea e impresionanta. keep up the good work.
romy
February 6th, 2010 at 9:55 pm
Salut! Deși am donat pentru ca acest om să aibă o șansă, aș vrea să licitez și pentru cască. De la cât începe licitația?
February 7th, 2010 at 12:31 pm
Mile: M-ai dat peste cap cu povestea lui Ioji, frate. Incerc eu sa-ti cumpar casca. Incep cu 100 de euro.
February 7th, 2010 at 12:45 pm
[...] in dimineata asta m-a facut f tare sa pling si sa-l iubesc si mai tare, cu o poveste emotionanta. [...]
February 7th, 2010 at 2:01 pm
Imi pare rau ca povestea lui Ioji s-a terminat asa. Dacă te consoleaza cu ceva, afla ca ai facut un lucru mare de tot pentru el: l-ai sustinut, ai fost langa el in momentele in care gandurile negre incep sa te copleseasca, in care starea fizica indusa de citostatice parca iti taie cheful de viata. Atunci conteaza foarte mult sa ai pe cineva langa tine.
Eu te-as incuraja sa-ti incalci promisiunea inca multe ori de-acum incolo si sa te implici in felul in care ai facut-o in cazul lui.
Cat despre gestul tau de acum … nu cred ca mai are rost sa zic ceva. Oricum m-ai lasat fara cuvinte. Mi-as dori sa existe cat mai multi oameni ca tine care sa se implice astfel in ajutorarea unor semeni aflati in dificultate.
February 7th, 2010 at 6:43 pm
800 lei
February 7th, 2010 at 8:31 pm
[...] asta…În orice caz, între timp s-a organizat o licitaţie pentru strângerea fondurilor: Mile Cărpenişan îşi donează casca pe care o purta ca reporter de război. Chinezu şi-a scos siteul la vânzare. [...]
February 8th, 2010 at 2:02 am
[...] Mile m-a lăsat fără cuvinte. O poză în care să rânjesc lângă el… e pe wishlistul meu. [...]
February 8th, 2010 at 3:18 am
[...] care vor renunta la banii de-o cafea salvand o viata. Si daca inca stati pe ganduri, cititi si articolul scris de Mile [...]
February 8th, 2010 at 8:45 am
[...] Mile Carpenisan ne invata ca trebuie sa ramanem OAMENI, indiferent de vremuri si context! Publicat în: [...]
February 8th, 2010 at 4:19 pm
… nu ştiu ce să spun, Mile. Cunosc ambele poveşti. Sună sec, dar Felicitări. Pentru toţi cei care s-au implicat.
February 8th, 2010 at 5:58 pm
[...] licitatie avem deja asa: - casca lui Mile, care va fi licitata si la el pe blog si la actiunea noastra din data de 27; de asemenea, mai avem [...]
February 8th, 2010 at 6:13 pm
[...] bloggeri romani, precum si personalitati ale vietii publice, s-au implicat si ei in campanie: Mile Carpenisan scoate la licitatie casca folosita in razboaiele de unde a transmis ca reporter, Chinezu ofera la [...]
February 9th, 2010 at 9:18 am
[...] asta, noi, bloggerii timişoreni, ne alăturăm iniţiativei lui Mile Cărpenişan şi vom participa la o licitaţie. Invitat de onoare, Adi Hădean, ne va găti, The Sîrbs ne vor [...]
February 10th, 2010 at 12:24 pm
Mile, cunosc si eu povestea trista a lui Daniel.Multi il sustin pe bloguri, pe twitter,pe facebook sau pe mail.Frumos gest.Dar mai stiu ca exista un site http://www.redasperanta.ro unde (deocamdata) sint 3 povesti la fel de triste.De ce trebuie sa sustinem, sa donam sau sa licitam diverse obiecte numai ptr o singura persoana.Dana, David, Ramona si ceilalti 8000 trebuie sa aibe SANSE EGALE.Trebuie sa sustinem o campanie, nu cauza unei persoane.
Poate ar trebui sa acordam prioritate copiilor, ei fiind cei mai neajutorati(parerea mea).
February 13th, 2010 at 1:49 am
[...] Astfel zice Sârbul Nostru, Mile. Şi, adevăr grăieşte ! Ca să priceapă tăt natu, musai de citit şi “…cand te scuturi de zapada…” [...]
February 23rd, 2010 at 12:35 pm
[...] avea loc o licitaţie la care, printre alte obiecte deloc neînsemnate, jurnalistul Mile Cărpenişan scoate la vânzare casca ce l-a însoţit prin războaiele din care a transmis, iar artistul Florin [...]
March 19th, 2010 at 5:23 pm
[...] Daniel Răduţă, se întoarce şi ea la Mile să-i ridice imunitatea! SUS, MILE!! Tu spuneai că trebuie să dăm o şansă dreptului la viaţă. Ne rugăm cu toţii pentru viaţa ta acum! March 19th, 2010 Tags: A2 pozitiv, coma, Mile [...]
March 22nd, 2010 at 9:26 pm
Lumină…, pace veşnică, mulţumiri.
Tudo para seu Orkut você encontra aqui!
March 22nd, 2010 at 10:22 pm
O mare pierdere, in floarea varstei…offff ce suflet de om ! l-am cunoscut eram vecini pe str. Diaconul Coresi …mare OM!
Dumnezeu sa te odihneasca si sa-ti ocroteasca familia. Adio Mile ..nu te vom uita